“all good things to those who wait”….

Luni 12 mai 2008. Ar fi putut la fel de bine sa fie marti si sa fie 13, dar am depasit norma de ceasuri rele, deci… luni.

De putine ( chiar destul de putine) dati in viata m-am simtit fara cuvinte, incapabila sa exprim in vreun fel starea care ma domina; e un sentiment ciudat, oarecum de tristete supra-adaugata la cea care te bintuie deja, de frustrare, incapacitate, handicap, dizabilitate, nesiguranta, nefericire, oricum-i-ai-mai-putea-spune.

Azi, si ieri, si alaltaieri, si cu o zi inainte, si in aproape toate zilele din ultima saptamina am simtit cum lumea mi se darima in cap. Greu de spus exact cum, dar…. ca un fel de stare pre-lesin, cind totul se invirte in jurul tau si nu mai vezi nimic in afara de alb, cind fiecare celula din organism iti spune “cazi” si tu te incapatinezi totusi sa respiri adinc si regulat, desi nu vezi pe unde calci si desi stii ca o sa cazi, mai devreme sau mai tirziu. Paradoxal, in ultima vreme nu m-am gindit nici macar o secunda ca o sa vina reboundul, desi in general fac asta frecvent. Am … existat pur si simplu, zi dupa zi, balacindu-ma intr-o euforie generala, fara sa-mi pun intrebari, fara sa vad ce se intimpla cu oamenii din jur, fara sa-mi pese, fara sa ma intreb ce cred sau ce simt ei, fara sa ma gindesc ce fac sau ce spun. Si a venit….

n-am timp, n-am curaj, n-am ambitie, n-am dorinte, n-am nimic. vine sesiunea. trandafirul s-a uscat si l-am aruncat intr-un final. mi-a venit harrisonul si nici nu l-am deschis. m-am intilnit azi cu ionut si am fost ca doi straini. furtuna si haos. retard fizic, psihic, emotional, si in toate celelalte feluri posibile.

cineva, habar n-am cine, spunea ca e mai bine sa-ti para rau pentru lucrurile pe care le-ai facut, decit pentru ca n-ai facut ceva. ce te faci cind iti pare rau insa pentru ambele? all good things to those who wait…..oare?

in cap imi urla de vreo 2 zile un nene care cinta ” un fel de-a mai lungi cea mai frumoasa zi”. cintec cretin.

 

 

bacovia

bacovia
scortisoara scortisoara scortisoara scortisoara. bete de scortisoara. esenta de scortisoara. praf de scortisoara. parfum de scortisoara. placinta de mere cu scortisoara. pasta de dinti cu scortisoara. gem cu scortisoara. culoare de scortisoara. ceai de scortisoara

warm’n'cozy

Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre…

Ploua frumos si am un “feeling” bun; intuneric, betisoare, chill-out, patura, fulgere, nori gri, tunet, liniste….e, pentru prima oara dupa ceva vreme, aproape bine. Desi lipseste ceva pentru “perfect”…

M-am trezit intr-un intuneric apasator si in liniste, daca ai fi fost aici as fi putut sa te privesc cum dormi, in ploaie, sub patura. Ar fi putut fi…

 

Erata: ce-ti place cu adevarat sa faci?

Imi place sa-mi tirasc picioarele toamna pe alei ingropate de mormane de frunze galbene-rosietice-fosnitoare. In primul rind, pentru ca in copilarie mi se spunea mereu sa nu tirasc picioarele; de aia o fac acum cu atita satisfactie, razbunind toti anii in care n-am avut voie. In al doilea rind, pentru ca-mi plac la nebunie frunzele uscate, trosnind incetisor, mirosind a vechi ( daca n-ati mirosit niciodata o frunza toamna e cazul sa o faceti), colorate in rosu sau galben sau verde trist, troienind aleile, parcurile, strazile, curtile, gradinile sau orice alt loc. Si in al treilea rind pentru ca nu poate fi ceva mai frumos decit toamna.

8 lucruri care imi vin in minte in momentul asta

1. Am gasit agatatoare pentru fluturasul de la pufu! De fapt, pufu mi-a facut un fluturas !!!

2. Sa mai rasfoiesc o data cursurile pentru lucrarea la chirurgie?

3. Sper sa vina miine postasul cu coletul….

4. Nu mai am 3 in 1 si vreaaaaau. Nici buni nu mai are, nu mai am de la cine sa imprumut, mi-e lene sa ma duc sa cumpar.

5. Trebuie sa mergem la Cora, am facut listuta.

6. Mami meu priceput la toate mi-a cusut o bluza frumoasa foc. Ma imbrac cu ea. Si-mi pun si fluturasul 

7. M-as duce la solar….

8. Luna asta o sa-mi cumpar o carte pe care o tot vreau de vreo 3 luni.  Sper.

 

Primit leapsa de la Ancu si dat mai departe catre Dida, ghemotoc si Bubu .

Vows are spoken

“If I had to define myself by a virtue, I wouldn’t know which to choose. None of my virtues, be they many or few, could ever compete with my principal fault, my biggest sin, which I wouldn’t hesitate to name as my defining trait. Because if I’m anything I’m proud- so extremely, exceedingly proud, that I owe a great deal of my strength to this weakness. Pride is at the root of my ambition and my tenacity; pride keeps me free from such literary passions as vanity and envy- you can only experience these if you believe that others are on the same level as you- and pride has been responsible for most of the upsets, disappointments, failures and humiliations I’ve endured in my life. There is no harder fall than the fall of someone who is proud, nor astonishment as great as that which the proud person feels as they fall. Nor is there a stimulus- at least I don’t know of any- as strong as that which makes a proud person grit their teeth with rage.”

(Almudena Grandes)

ce-ţi place cu adevărat să faci?

Mi-am amintit, nu se ştie în ce împrejurare, că acum ceva timp, o colegă ( Andrada de fapt) m-a întrebat, într-unul din momentele de deşteptăciune maximă la care am luat parte, ceva extrem de simplu dar la care n-am fost în stare să-i răspund. M-a întrebat atunci ( asta era discuţia, noah), ce-mi place să fac. Fără să mă gîndesc ce fac de fapt, ce am voie, ce pot, ce ştiu, întrebarea era foarte simplă şi clară: “ce îţi place cu adevărat să faci?”   

Pentru o secundă am rămas ca în bancurile cu retardaţi; toţi care vorbeau pîna atunci ( toată lumea vorbeşte cu toată lumea cînd ne întîlnim, soarta) au tăcut bineînţeles din gură şi s-au holbat încrezători la mine. Probabil că se aşteptau la un răspuns la fel de filozofic. Din nefericire, au rămas atunci cu aşteptarea. Mintea mea s-a blocat şi, ca la un search rapid pe gogu, a început să răscolească toate ideile, încercînd cu disperare să găsească un răspuns: ce-mi place să fac, ce-mi place să fac….

Andradei îi place să picteze; Alexandrei să-şi cumpere tot felul de obiecte decorative pentru casă; cineva zicea că îi place la nebunie să meargă în cluburi şi să danseze. Mie ce naiba îmi place să fac ( remarcaţi “să fac”, ceea ce presupune o acţiune, deci ciocolata/ pisicile/ parfumurile nu se pun)? Nu ştiu să fac poze şi nici nu-mi place să mi se facă. Nu le am cu desenul. N-am răbdare să mă duc la cumpărături, deşi îmi dau silinţa şi încerc să mă perfecţionez. Cluburile sunt inexistente pe lista mea de “to do”. Jocurile pe calculator nu mă atrag de nici un fel… m-a izbit: sunt un om fără pasiuni, fără încadrare socială!

Ce-mi place să fac…. trebuie să-mi placă ceva, nu? Păi… aş putea să spun că-mi place să citesc. Chiar îmi place ( bine, realizez “dinamismul” acţiunii în sine, dar… asta e), deşi acum probabil par “dubioasă”, cine dumnezeu işi petrece timpul citind la 20 de ani?!? Şi…. să merg cu trenul ( oau, altă activitate dinamică). Să ascult muzică şi să aprind beţişoare ( acum probabil s-a întărit convingerea că aş fi retardată). Să-mi ascult prietenii povestind tot felul de lucruri faine şi să stau cu ei. De fapt… îmi place să stau. Toate activităţile care îmi fac plăcere sunt, se pare, statice; oare e atît de rău?

INVITAŢIE LA PROTEST PAŞNIC- leapsa

Asa cum scriam in postul precedent, cineva a pornit o campanie in care toti oamenii care se considera nedreptatiti/ nemultumiti de decizia luata in privinta ucigasului lui Teo Peter, vor si pot sa sustina familia acestuia semnind o petitie ( cit se poate de serioasa), postind un link/ articol pe blogul lor, anuntind cit mai multa lume sau participind la ceea ce va fi un “mars al tacerii”.

Iata invitatia, pe care o puteti gasi, alaturi de comentarii si alte posturi cu aceeasi tema, si aici :

Noi,
alinfarcas.ro, monden.info, lanebuni.ro, imprevizibil.com, madcat.ro, ill.gotdns.org, taraduveanu.wordpress.com, girllife.ro, alexradescu.ro, we3d.net, mariussescu.com, cristealizari.com, ciupercutza.wordpress.com, ogdi.net, zumzi.wordpress.com, quinzelle.ro, leyla.we3d.net, neuronu.ro, ancutz-butterfly.blogspot.com, cabral.ro, academiaderas.ro, groapacuprosti.ro, buddha.voce.ro, vladinho.net, matthers.huskey.ro, alinamusatoiu.blogspot.com, matei.tfm.ro, foto-magazin.ro, pcnews.ro, racutza.blogspot.com, iordacheionut.blogspot.com, muzica.ro, aura.tfm.ro, baghy.info, seo-ro.info, blogatu.blogspot.com, tycryt.com, … [aici puteţi adăuga blogul vostru, cu trimitere la articolul dedicat campaniei pro Teo Peter, odată ce scrieţi unul, sau aţi scris deja dar wordpress nu mi-a afişat treaba asta (lucru pentru care îmi cer scuze, în numele wordpress-ului)]

Liberi şi nesiliţi de nimeni, în ideea libertăţii de exprimare şi a respectării drepturilor omului, dezaprobând total decizia finală luată de autorităţile americane, în speţă de Curtea Marţială a SUA, în ceea ce priveşte cazul regretatului basist al trupei Compact, Teo Peter, invităm toată blogosfera românească să ni se alăture şi să participe la protestul paşnic pe care noi, cei de mai sus, îl organizăm în Bucureşti, pe perioada summitului NATO. Detalii despre ziua exactă, locul de întâlnire şi ora la care vom începe marşul tăcerii (noi n-o să deschidem gura … o să lăsăm mesajele de pe pancarte să urle pentru noi), veţi afla de pe oricare dintre blogurile de mai sus, luni, 24.03.2008. Sperăm să nu ne găsim naşi, de aceea vă rugăm să semnaţi această petiţie, şi să vă rugaţi şi prietenii să facă la fel (mass pe messenger, articol pe blog, şamd). Vă rugăm de asemenea să confirmaţi prezenţa domniilor voastre, printr-un comentariu lăsat aici. Vă aşteptăm cu dragoste!

• Propunem ca transmiterea invitaţiei să se facă pe sistemul “leapşă” - adică - dacă primeşti invitaţia la protest paşnic, o postezi şi tu pe blog, îţi treci adresa blogului sus, la “Noi,“, şi o dai mai departe prietenilor din blogroll-ul tău. Vă mulţumim tuturor!

“AMERICANII? DE NEPREŢUIT! PENTRU RESTUL, EXISTĂ MASTERCARD … “

AMERICAN CITIZENS? PRICELESS! FOR ALL THE REST, THERE`S MASTERCARD … Folosind sloganul ăsta, Alin Fărcaş propune să pornim o campanie pe bloguri, o campanie care să susţină şi să îngroaşe rândurile celor care vor manifesta paşnic cu ocazia summit-ului NATO, împotriva jignirii crase aduse de autorităţile americane familiei lui Teo Peter, memoriei acestuia, şi implicit românilor, ca oameni cu drepturi.

Familia lui Teo Peter intenţionează să organizeze un protest paşnic, în perioada summitului NATO de la Bucureşti, menit să atragă atenţia asupra faptului că, la mai bine de trei ani de la accidentul în care fostul basist al trupei Compact a murit, în acest caz nu s-a făcut dreptate.

 Pentru detalii vizitaţi blogul său

mi-e dor.

Citeodata mi se face dor de el, inexplicabil, din senin, fara sa-mi aduca ceva aminte sau sa existe vreo legatura cu universul din jur. Pur si simplu simt nevoia sa-i stiu privirea blinda invaluindu-ma si sa-mi surida senin ca un copil, sa ma mustre din priviri, dar sa ma ierte si sa ma binecuvinteze. Mi-e dor de el asa cum mi-e dor de bunicul meu, om aspru, cu palmele batatorite de la sapa, mirosind a fin cosit, in hainele lui curate de duminica, cu palaria in miini si cu capul plecat in bisericuta veche din sat, cu sfinti uscativi si tristi pe pereti. Citeodata amintirile invechite din copilarie se amesteca si in minte imaginile li se suprapun, devin unul si acelasi batrin blind si intelegator, care parca poarta pe umeri pacatele intregii omeniri, cu urmele timpului adinci in piele, dar cu spiritul tinar si neobosit si ochi rizind de bunatate….