impresii de calatorie

liniste, multa liniste, frig, amorteala. te simti greu, dar in acelasi timp ca o pata, ca o balta, nu te poti misca, te scurgi. lumea se misca in reluare sau pe fast forward…se amesteca, se imbina, se unesc si se despart, danseaza si stralucesc, multe culori, mult verde, mult rosu, mult galben, ca in chestiile alea prin care ne uitam cind eram mici si vedeam imaginea descompusa ca un vitraliu. oamenii au fete lunguiete, urechi imense, sunt uriti, scot limba la tine, rid, rid in hohote, si-ti vine si tie sa rizi. habar n-ai de ce, dar nu te poti opri din ris, ca un isteric. treptat se face tot mai frig, si furnicaturile de pe ceafa sunt mai intense; din cind in cind tresari ca si cum te-ar zgudui cineva, ca si cum te-ar izbi un val, buzele ti s-au uscat de tot, cerul gurii e ca desertul, in nas iti pocnesc balonase ca atunci cind maninci praf d-ala efervescent in gura ( asta e partea cea mai enervanta, te panichezi)  ti-e foarte frig si frica. frica de …nimic. inauntrul tau zbieri si urli, iti smulgi parul din cap si iti acoperi ochii….dar in afara nu esti decit o cirpa nemiscata prabusita intr-un colt sau, in cel mai bun caz, intins in pat. cind redevii tu esti lesinat de foame…