1. prima bucata: un post scris de un nene pe un forum oarecare. Citez:
”Traficul in Bucuresti este S.F., incepi sa vorbesti singur de cat stai pe loc, ce drumuri proaste sunt si ce necivilizati sunt. Vad ca vrei sa o iei la stanga si trebuie sa acorzi prioritate (aberatii destea numai in Bucuresti am intalnit) sau ca vrei sa schimbi directia si sa acorzi prioritate, dar te claxoneaza ca frustratii dementi juma de ora din spate crezand ca poti rezolva ceva.
Am mai gasit o intersectie care avea verde asa de mult incat tot timpu cei care intrau ultimii pe verde blocau intersectia . Inca o chestie, le place sa accelereze, ca drumu e bun, te claxoneaza daca mergi incet si apoi pun o frana in blana ca trebuie sa evite un pieton pe trecere sau un cane.
Eu cred ca daca nu ar mai avea claxon le-ar pica mainile si picioarele, s-ar descompune si nu ar mai putea respira.”
2. una bucata articol Cotidianul, ceva mai vechi, perfect actual.
Titlu: ” Mitocanul periculos cu claxon”
“Politistii de la circulatie din Bucuresti si-au descoperit vocatia artistica. Dirijeaza cu virtuozitate corul claxoanelor la intersectii, asta cind nu fac pe solistii in trafic.
Claxonez, deci exist! Cozile la pui cu imbrinceli, de pe vremea lui Ceausescu, au renascut pe strazile Bucurestiului sub forma cozilor in trafic. Psihologia de buluceala si inghiontelile josnice de atunci au trecut pe patru roti, intr-o isterie aflata in plin proces de generalizare. Urletele fara identitate ale foamei ceausiste, „Dati mai putin, sa ajunga la toata lumea!“, s-au metamorfozat in zbieretele sinistre ale claxoanelor de azi si in injuraturile incinse scuipate peste geamul coborit al portierei spre cei mai din fata cozii de masini.
Politistul de la intersectie e tot mai mult echivalentul tovului de la partid trimis sa pastreze ordinea si echitatea cozii si sa faca pe surdul daca se lasa cu scandaluri. In afara de asta, daca vezi politisti de la circulatie la vreo intersectie, poti baga mina in foc ca au fost trimisi sa dreneze calea vreunei coloane oficiale sau a vreunui demnitar de gradul zero spre unu. Cind se duce Basescu dimineata la serviciu, se taie circulatia spre si dinspre Cotroceni, incit in Militari coada de masini face legatura cu drumul Pitestiului. Si claxoanele suna isteric. Pe traseul premierului iarasi se blocheaza circulatia, cu aceleasi efecte. Daca mai e si vreun cortegiu al armatei sau vreo vizita simandicoasa la Externe, cu puncte obligatorii de trecere la Presedintie si la Parlament, strazile Bucurestiului dau in poliomielita auto. Si claxoanele se pun pe urlat.
Pe unde nu sint coloane oficiale te intilnesti cu operatiunea bordurilor a primarului Videanu si cu masinile baietilor de la REBU care oficiaza ridicarea gunoaielor cu o lentoare de dric sosit cu intirziere. Si in timp ce treci prin toate astea, te mai claxoneaza si idiotul din spate care, de cele mai multe ori, nu e un particular isteric, ci un sofer care traieste din trasul de volan. Imbecilul te someaza cu aceeasi insistenta din cabina unui camion gigantic, dintr-un taxi si dintr-un Matiz de firma, ca si cum ai putea sari cu masina peste rind ca sa-i faci loc. Dar pe linga idiotul cu acte in regula, te trezesti interpelat pe la spate cu claxonul si de cetateni care isi confunda masina cu complexele de inferioritate sau de superioritate, incit rezultatul e ca, dupa ce ai scapat din trafic, esti isterizat fara sa stii de ce, asta daca nu cumva pe drum faci un accident de traseu si mai incurci si tu circulatia. In acest timp, politistul din intersectie are un aer de Celibidache voios, ca si cum ar dirija Rapsodia Romana.”
