“all good things to those who wait”….

Luni 12 mai 2008. Ar fi putut la fel de bine sa fie marti si sa fie 13, dar am depasit norma de ceasuri rele, deci… luni.

De putine ( chiar destul de putine) dati in viata m-am simtit fara cuvinte, incapabila sa exprim in vreun fel starea care ma domina; e un sentiment ciudat, oarecum de tristete supra-adaugata la cea care te bintuie deja, de frustrare, incapacitate, handicap, dizabilitate, nesiguranta, nefericire, oricum-i-ai-mai-putea-spune.

Azi, si ieri, si alaltaieri, si cu o zi inainte, si in aproape toate zilele din ultima saptamina am simtit cum lumea mi se darima in cap. Greu de spus exact cum, dar…. ca un fel de stare pre-lesin, cind totul se invirte in jurul tau si nu mai vezi nimic in afara de alb, cind fiecare celula din organism iti spune “cazi” si tu te incapatinezi totusi sa respiri adinc si regulat, desi nu vezi pe unde calci si desi stii ca o sa cazi, mai devreme sau mai tirziu. Paradoxal, in ultima vreme nu m-am gindit nici macar o secunda ca o sa vina reboundul, desi in general fac asta frecvent. Am … existat pur si simplu, zi dupa zi, balacindu-ma intr-o euforie generala, fara sa-mi pun intrebari, fara sa vad ce se intimpla cu oamenii din jur, fara sa-mi pese, fara sa ma intreb ce cred sau ce simt ei, fara sa ma gindesc ce fac sau ce spun. Si a venit….

n-am timp, n-am curaj, n-am ambitie, n-am dorinte, n-am nimic. vine sesiunea. trandafirul s-a uscat si l-am aruncat intr-un final. mi-a venit harrisonul si nici nu l-am deschis. m-am intilnit azi cu ionut si am fost ca doi straini. furtuna si haos. retard fizic, psihic, emotional, si in toate celelalte feluri posibile.

cineva, habar n-am cine, spunea ca e mai bine sa-ti para rau pentru lucrurile pe care le-ai facut, decit pentru ca n-ai facut ceva. ce te faci cind iti pare rau insa pentru ambele? all good things to those who wait…..oare?

in cap imi urla de vreo 2 zile un nene care cinta ” un fel de-a mai lungi cea mai frumoasa zi”. cintec cretin.

 

 

~ by Roxana pe mai 12, 2008.