Noaptea, inainte de examen. In apartamentul profesorului suna telefonul pe la 3.
Enervat la culme, raspunde
-Alo da!
-Dormi?
-Bineinteles ca dorm!
-…si noi stam si invatam, tutzi mortii ma-tii !…

Putin alcool. Putin “6 feet under”. Putina vama veche cu un cintec putin prost. Putin somn cu multe vise. Putine iluzii de vara soare libertate cu tine. Putina semio dupa putinul somn. Putina ciocolata ? ( mai bine nu, am suficiente endorfine balanganindu-se inauntru). Putin eu, putin tu, putin putin. Azi am realizat inca un lucru important, in primul rind pentru mine si in al doilea pentru noi. Putin alcool.

Nu am chef azi, nu am chef azi, n-am chef de nimic…

in poza: un cuti mumos pe care mi-l voi insusi, asa cum m-am hotarit.

 
“-Vreau sa fiu fericit. Vreau sa fiu mindru de fericirea mea, sa nu ma indoiesc de nimic, sa nu-mi fie rusina ca traiesc mai bine decit ceilalti, sa nu ma las chinuit de gindul ca altora le merge mai rau. Vreau fericirea. Pentru ca primele vorbe ale intilnirii noastre sa nu aiba deja in miezul lor un ramas-bun viitor. Nu vreau “tihna”, nici “libertate”, vreau fericirea insasi.

-Intelegi oare de ce se spune ca fericirea e ca aerul, ca n-o simti?

-Nu, cred ca nu.

-Nici eu. Cred ca, daca s-ar intimpla sa fiu fericit, as simti asta in fiecare clipa, as vrea sa simt. N-as accepta niciodata sa ma obisnuiesc cu fericirea…

Si totul este al meu, doar al meu. Viata mea intreaga imi apartine, si el, si tot ce e in jurul meu.”

( Cartea fericirii)

…pe carte e si o dedicatie…”fericirea e mereu in jurul nostru, trebuie doar sa invatam sa o vedem” :)  sunt fericita, am mai realizat ceva, am invatat sa vad in jurul meu.  

pare mai mult decit ireal, incredibil, imposibil, de neimaginat. stau bine-mersi in balonul meu de sapun, unde e caldut si bine, unde mina ta ma dezmiarda si ma deseneaza, si ma gindesc …. probabil cineva acolo sus ma iubeste extrem de mult. alta explicatie nu exista.

nu mi-a mai fost niciodata asa si probabil n-o sa-mi mai fie vreodata. inca ma mai intreb daca e totul asa cum simt eu sau nebunia e doar in mintea mea. oricum ar fi, clipa conteaza mai mult decit ceasul. astazi, ca in fiecare din ultimele zile din ultimele saptamini,dar mai mult ca in oricare alta, mi s-a intimplat un lucru frumos si bun. nu mi s-a intimplat, de fapt, mi-a fost daruit. ca un zimbet, ca o floare, ca o atingere, ca un sarut, ca o imbratisare, ca o privire, ca o rugaminte, ca multe-multe karma points.

Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza.

in fiecare zi invat sa ma plac asa cum sunt si pentru ceea ce sunt. in fiecare zi simt altfel. in fiecare zi te iubesc mai mult, mai altfel. simplu, fara obligatii, fara compromisuri. pentru ceea ce esti, pentru ceea ce ma lasi sa fiu, pentru ca suntem. pentru tot ce-mi dai fara sa cer si fara sa merit. in fiecare zi te iubesc

Luni 12 mai 2008. Ar fi putut la fel de bine sa fie marti si sa fie 13, dar am depasit norma de ceasuri rele, deci… luni.

De putine ( chiar destul de putine) dati in viata m-am simtit fara cuvinte, incapabila sa exprim in vreun fel starea care ma domina; e un sentiment ciudat, oarecum de tristete supra-adaugata la cea care te bintuie deja, de frustrare, incapacitate, handicap, dizabilitate, nesiguranta, nefericire, oricum-i-ai-mai-putea-spune.

Azi, si ieri, si alaltaieri, si cu o zi inainte, si in aproape toate zilele din ultima saptamina am simtit cum lumea mi se darima in cap. Greu de spus exact cum, dar…. ca un fel de stare pre-lesin, cind totul se invirte in jurul tau si nu mai vezi nimic in afara de alb, cind fiecare celula din organism iti spune “cazi” si tu te incapatinezi totusi sa respiri adinc si regulat, desi nu vezi pe unde calci si desi stii ca o sa cazi, mai devreme sau mai tirziu. Paradoxal, in ultima vreme nu m-am gindit nici macar o secunda ca o sa vina reboundul, desi in general fac asta frecvent. Am … existat pur si simplu, zi dupa zi, balacindu-ma intr-o euforie generala, fara sa-mi pun intrebari, fara sa vad ce se intimpla cu oamenii din jur, fara sa-mi pese, fara sa ma intreb ce cred sau ce simt ei, fara sa ma gindesc ce fac sau ce spun. Si a venit….

n-am timp, n-am curaj, n-am ambitie, n-am dorinte, n-am nimic. vine sesiunea. trandafirul s-a uscat si l-am aruncat intr-un final. mi-a venit harrisonul si nici nu l-am deschis. m-am intilnit azi cu ionut si am fost ca doi straini. furtuna si haos. retard fizic, psihic, emotional, si in toate celelalte feluri posibile.

cineva, habar n-am cine, spunea ca e mai bine sa-ti para rau pentru lucrurile pe care le-ai facut, decit pentru ca n-ai facut ceva. ce te faci cind iti pare rau insa pentru ambele? all good things to those who wait…..oare?

in cap imi urla de vreo 2 zile un nene care cinta ” un fel de-a mai lungi cea mai frumoasa zi”. cintec cretin.

bacovia
scortisoara scortisoara scortisoara scortisoara. bete de scortisoara. esenta de scortisoara. praf de scortisoara. parfum de scortisoara. placinta de mere cu scortisoara. pasta de dinti cu scortisoara. gem cu scortisoara. culoare de scortisoara. ceai de scortisoara

Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre…

Ploua frumos si am un “feeling” bun; intuneric, betisoare, chill-out, patura, fulgere, nori gri, tunet, liniste….e, pentru prima oara dupa ceva vreme, aproape bine. Desi lipseste ceva pentru “perfect”…

M-am trezit intr-un intuneric apasator si in liniste, daca ai fi fost aici as fi putut sa te privesc cum dormi, in ploaie, sub patura. Ar fi putut fi…

Imi place sa-mi tirasc picioarele toamna pe alei ingropate de mormane de frunze galbene-rosietice-fosnitoare. In primul rind, pentru ca in copilarie mi se spunea mereu sa nu tirasc picioarele; de aia o fac acum cu atita satisfactie, razbunind toti anii in care n-am avut voie. In al doilea rind, pentru ca-mi plac la nebunie frunzele uscate, trosnind incetisor, mirosind a vechi ( daca n-ati mirosit niciodata o frunza toamna e cazul sa o faceti), colorate in rosu sau galben sau verde trist, troienind aleile, parcurile, strazile, curtile, gradinile sau orice alt loc. Si in al treilea rind pentru ca nu poate fi ceva mai frumos decit toamna.

1. Am gasit agatatoare pentru fluturasul de la pufu! De fapt, pufu mi-a facut un fluturas !!!

2. Sa mai rasfoiesc o data cursurile pentru lucrarea la chirurgie?

3. Sper sa vina miine postasul cu coletul….

4. Nu mai am 3 in 1 si vreaaaaau. Nici buni nu mai are, nu mai am de la cine sa imprumut, mi-e lene sa ma duc sa cumpar.

5. Trebuie sa mergem la Cora, am facut listuta.

6. Mami meu priceput la toate mi-a cusut o bluza frumoasa foc. Ma imbrac cu ea. Si-mi pun si fluturasul 

7. M-as duce la solar….

8. Luna asta o sa-mi cumpar o carte pe care o tot vreau de vreo 3 luni.  Sper.

Primit leapsa de la Ancu si dat mai departe catre Dida, ghemotoc si Bubu .

“If I had to define myself by a virtue, I wouldn’t know which to choose. None of my virtues, be they many or few, could ever compete with my principal fault, my biggest sin, which I wouldn’t hesitate to name as my defining trait. Because if I’m anything I’m proud- so extremely, exceedingly proud, that I owe a great deal of my strength to this weakness. Pride is at the root of my ambition and my tenacity; pride keeps me free from such literary passions as vanity and envy- you can only experience these if you believe that others are on the same level as you- and pride has been responsible for most of the upsets, disappointments, failures and humiliations I’ve endured in my life. There is no harder fall than the fall of someone who is proud, nor astonishment as great as that which the proud person feels as they fall. Nor is there a stimulus- at least I don’t know of any- as strong as that which makes a proud person grit their teeth with rage.”

(Almudena Grandes)